Media

Pe 21 mai, la Sala Palatului, avocaţii bucureşteni îşi vor alege conducerea, adică Decanul, Consiliul, Comisia de Disciplină şi Comisia de Cenzori, pentru următorii patru ani. Miza acestor alegeri este una extrem de importantă nu doar pentru că e vorba despre cel mai mare barou din ţară ca număr de avocaţi (în jur de 10.000), ci şi prin prisma faptului că şi în această profesie se simte nevoia de schimbare mai mult ca niciodată. La alegerile din 21 mai şi-au depus candidatura 9 avocaţi pentru postul de decan al Baroului Bucureşti, respectiv 79 de avocaţi pentru cele 14 mandate de consilier în Consiliul Baroului.

Pentru a afla mai multe amănunte din culisele acestor alegeri de la Baroul Bucureşti, cotidianul.ro a stat de vorbă cu unul dintre cei mai cunoscuţi avocaţi bucureşteni, Remus Borza, candidat la demnitatea de consilier în Consiliul Baroului.

Cotidianul.ro: Domnule avocat Remus Borza, conduceţi trei societăţi de avocatură de succes. Care sunt motivele care v-au determinat să vă doriţi să vă implicaţi şi în activitatea de management al Baroului Bucureşti?

- Remus Borza: Dacă lucrurile ar merge bine în ceea ce priveşte percepţia publică a acestei profesii, sau în privinţa organelor de reprezentare colectivă ale profesiei de avocat, evident că nu ar fi rentabil pentru un avocat care conduce trei entităţi juridice de succes (ca o paranteză, una din societăţile mele s-a clasat anul trecut în primele douăzeci de societăţi de avocatură din România, după venituri) să se implice şi în conducerea şi organizarea Baroului Bucureşti.

- Sunteţi avocat de aproape 17 ani, domnule Borza. Cum vedeţi după tot acest timp piaţa serviciilor juridice din România?

- Din punct de vedere financiar, incontestabil a fost un succes. Dacă în 1990 piaţa avocaturii însemna unul-două milioane de dolari, acum, în 2011, ea reprezintă peste 400 de milioane de euro. Altele sunt problemele dureroase ale avocaturii româneşti. Mai avem multe de făcut din punctul de vedere al organizării interne, al percepţiei publice şi al legitimării ca profesie-pilon a unei societăţi democratice.

- Avocatura s-a modernizat suficient de mult? A reuşit să depăşească cu succes perioada de tranziţie?

- Când am intrat eu în avocatură, în urmă cu 17 ani, am fost cam al 700-lea avocat din Baroul Bucureşti, în timp ce acum, după atâţia ani, numărul de avocaţi din baroul bucureştean a ajuns la aproape 10.000 de avocaţi, ceea ce evident e un număr mult prea mare pentru nevoile unei pieţe de servicii juridice fie ea chiar cea a unui mare oraş aşa cum e capitala României. Sigur că numărul uriaş de avocaţi din Baroul Bucureşti nu reprezintă deloc un plus în privinţa modernizării avocaturii româneşti. Aici, după părerea mea, cea mai mare vină o are Ministerul Educaţiei, care de douăzeci şi unu de ani încoace a scăpat efectiv de sub control ceea ce azi pare să fi devenit o adevărată industrie de diplome uniersitare. Dar, mă rog, asta e deja o altă discuţie.

Un alt aspect care ţine încă pe loc această profesie este cel al mediei de vârstă, şi nu mă refer aici la media de vârstă a avocaţilor din barou - căci această a scăzaut simţitor, de la 50-60 de ani, la mijlocul anilor '90, la 30-40 de ani, acum în 2011, ci la faptul că, la nivelul conducerii Baroului Bucureşti, media de vârstă continuă să se situeze tot în jurul vârstei de 55-60 de ani.

- Care sunt principalele probleme ale sistemului juridic românesc?

- Vorbim în primul rând despre mult prea multe erori judiciare - cauzate, atenţie, nu neapărat de slaba pregătire a înfăptuitorilor actului juridic, ci în primul rând de numărul mult prea mare de dosare şi de instabilitatea şi impredictibilitatea juridică. O altă problemă spinoasă a justiţiei din România se referă la, să zicem, felul nostru oarecum păgubos de a fi, care se reflectă inclusiv în breasla noastră a avocaţilor şi a magistraţilor. E în ADN-ul nostru, avem talent deosebit în a ne exhiba defectele, să ne cam punem poalele în cap, ca să zic aşa, şi să aruncăm cu noroi unii în alţi. Şi atunci, e oarecum normal ca şi cerberii de la Bruxelles să zică: " Păi da, domnule, e clar că românii ăştia sunt nişte corupţi, şi avocaţii, şi procurorii şi judecătorii. Nu vedeţi ce spun unii despre alţii?!". Pe de altă parte e adevărat, că şi în avocatură şi în magistratură, ca şi în alte domenii - în politică, în business sau în cultură, şi în arealul juridic, tranziţia asta agitată a adus în primele rânduri nonvalorile, kitsch-urile şi grotescul.

- Vorbind despre tarele sistemului de justiţie din România, cum vedeţi această avalanşă care durează de şase ani, de stenograme, şi probe din dosare?

- Este dovada de netăgăduit a faptului că România este încă un stat poliţienesc, eminamente poliţienesc, un stat în care din păcate apucăturile staliniste nu sunt nici pe departe uitate.

- Cu ce probleme se confruntă avocatul român? Care este percepţia opiniei publice româneşti asupra acestei profesii liberale?

- Din moment ce avocaţii sunt cei mai vizibili, cei mai vocali, prin însăşi natura profesiei, atunci e clar că suntem mai stigmatizaţi, mai anatemizaţi, mai uşor de transformat în vinovaţii de serviciu. Nu vedeţi că s-a creat deja o obişnuiţă din a arăta cu degetul spre avocaţi, în cârca cărora se pun toate problemele sistemului de justiţie din România. A devenit un fel de marotă chestia asta: "Avocaţii sunt principalii vinovaţi pentru tot ceea ce merge prost în sistemul judiciar românesc!".

- Domnule avocat Remus Borza, de ce credeţi că puterea legislativă şi cea executivă evită să se consulte cu cei din breasla dumneavoastră ori de câte ori se iau decizii importante cu privire la modificarea legislaţiei în domeniul juridic?

- Din păcate, politicienii sunt primii care se străduiesc să-i stigmatizeze pe avocaţi. Cu toate că peste o treime dintre parlamentari sunt jurişti. Deci ei pot influenţa direct şi nemijlocit procesul legislativ. Ideal ar fi ca jumătate, cel puţin, dintre parlamentari să aibă studii juridice. Dar vorbim de studii juridice temeinice, şi nu despre jurişti din aceia făcuţi la Institutul de Petrol şi Gaze sau la cine ştie ce universitate privată obscură dintr-un mic orăşel. În acest fel, avocatul ar putea să se manifeste ca un modelator şi moderator social - aşa cum din păcate sunt mulţi dintre parlamentarii-jurişti din România. Vocaţia avocatului trebuie să fie - fără a o ignora pe cea de garant al respectării legii - de apărător al cetăţeanului împotriva abuzurilor statului, aceea de integrator şi factor de factor de echilibru şi de neimplicare între cele trei puteri ale statului: legislativă, executivă şi judecătorească.

- Apropos de politicienii-avocaţi, actualul ministru al Justiţiei, înainte de a ocupa această demnitate publică, a avut o carieră de succes în avocatură. Din această perspectivă, dumneavoastră ca avocat aţi simţit că ministrul Cătălin Predoiu a făcut ceva, a ajutat în vreun fel profesiunea din care provine?

- Nu, nici pomeneală! Şi ştiţi de ce?! Pentru că şi domnul Cătălin Predoiu, ca şi un alt predecesor al domniei sale - stimabilul Valerică Stoica - şi în fine toţi aceşti domni odată ajunşi acolo uită rapid că sunt avocaţi şi se concentrează exclusiv pe satisfacerea ambiţiilor personale şi pe îndeplinirea propriilor obiective politice.

- Care sunt principalele obiective pe care şi le propune avocatul Remus Borza, în mandatul de patru ani de consilier în Consiliul Baroului Bucureşti?

- În primul rând îmi propun să contribui la potenţarea dimensiunii de profesie de utilitate publică a avocaturii. Lipsa de transparenţă şi comunicarea deficitară cu societatea civilă, proasta relaţionare cu celelalte instituţii chemate să înfăptuiască actul de justiţie sau să legifereze, cum ar fi Ministerul Justiţiei, CSM, Parchetul General, Parlamentul, au contribuit din plin la imaginea negativă a avocaturii. Derapajele infracţionale ale câtorva colegi, nesancţionate la nivelul Baroului sau al Uniunii, au amplificat acest deficit de imagine. Înverşunarea unor colegi de a se agăţa de o demnitate la nivelul Baroului sau al Uniunii, de peste 20 de ani, fără să confirme niciodată, au aruncat şi mai mult în derizoriu profesia şi, mai ales, organele sale de reprezentare. Sigur, avem de-a face cu o vină colectivă, pe care trebuie să ne-o asumăm. Lipsa de implicare şi de interes a majorităţii avocaţilor din Baroul Bucureşti pentru alegeri şi candidaţi au făcut posibile candidaturi validate ulterior în demnităţi mai mult decât anoste, lipsite de consistenţă şi valoare. De aceea, eu unul sper ca în special la marile societăţi de avocaţi să fie mai responsabile în procesul electiv, să dea votul doar acelor candidaţi care au confirmat în plan profesional şi au demonstrat veritabile aptitudini manageriale. Pentru că, în fond, la asta se rezumă mandatul Consiliului şi al Baroului: la management.

- Pentru că aţi amintit de management, aţi mai identificat şi alte puncte în care managementul Baroului Bucureşti a fost defectuos?

- Avocatura era şi este una dintre cele mai capitalizate profesii. În conturile Uniunii, în 1990, erau câteva zeci de milioane de lei, care au fost devorate de inflaţia uriaşă de la mijlocul anilor '90. În loc să învăţăm din greşelile istoriei, le repetăm. Şi azi lichidităţile Baroului şi ale Casei de Asigurări a Avocaţilor sunt ţinute în depozite cu dobândă care de-abia acoperă inflaţia, în loc să fie investite în produse financiare moderne şi sigure, care să ofere randamente maxime. Din cauza acestei incapabilităţi manageriale, Baroul Bucureşti îşi are şi azi sediul într-o clădire aproape prăbuşită, care stă să cadă. Din cauza actului managerial de amatori, avem un aparat administrativ supradimensionat şi ostil celui care îl finanţează, avocatului. Pentru a susţine această armată de funcţionari, pentru a masca ineficienţa actului managerial, în fiecare an, Consiliul Baroului şi al Casei de Asigurări măreşte taxele percepute avocaţilor, adică taxa pe venituri, pe intrare şi definitivare în profesie, pentru deschiderea de cabinete sau societăţi etc. Pentru că avem conducători care au o problemă de legitimitate şi reprezentativitate, suntem azi profesia cea mai fiscalizată, fiind anul trecut la un pas de a plăti şi contribuţii pentru şomaj, în totală contradicţie cu statutul de profesie liberală a avocaturii şi cu incompatibilitatea între calitatea de avocat şi cea de salariat.

- Faceţi parte dintr-o promoţie de absolvenţi ai Facultăţii de Drept Bucureşti care a dat, pe lângă alţi avocaţi şi magistraţi de top, şi câteva nume sonore de jurişti-politicieni (Victor Ponta, Dan Şova, Mircea Andrei, Titus Corlăţean). Avocatul Remus Borza a fost vreodată tentat să se implice în politică?

- Toate la timpul lor. Never say never!